학술논문

ACTIVITATEA FIZICĂ ÎN RELAŢIE CU FACTORII DE RISC AI SINDROMULUI METABOLIC LA UN GRUP DE STUDENŢI MEDICINIŞTI.
Document Type
Article
Source
Acta Medica Transilvanica. mar2013, Vol. 18 Issue 1, p122-126. 5p.
Subject
*PHYSICAL activity
*METABOLIC syndrome
*DISEASE risk factors
*MORTALITY
Language
Romanian
ISSN
1453-1968
Abstract
Introducere: Inactivitatea fizică a fost recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca al patrulea factor de risc pentru mortalitatea globală. Scop: Studiul nostru şi-a propus să evalueze nivelul activităţii fizice într-un grup de studenţi medicinişti, în relaţie cu factorii de risc ai sindromului metabolic. Metodologie: Am efectuat un studiu transversal, pe un lot de 235 studenţi medicinişti. Deoarece unii factori de risc ai sindromului metabolic au fost întâlniţi la un număr foarte redus de subiecţi, am restrâns analiza la gen şi circumferinţa abdominală (CA). Rezultate: In studiul nostru s-au evidenţiat diferenţe semnificative statistic în consumul energetic şi în timpul alocat pentru activitatea fizică între băieţi şi fete (în favoarea băieţilor). Per total, 16% dintre băieţi şi 28% dintre fete au avut un nivel scăzut de activitate fizică - atât pentru activitatea fizică moderată, cât şi pentru cea de mare intensitate - comparativ cu recomandările OMS. Subiecţii cu circumferinţa abdominală crescută nu desfăşurau mai multe activităţi fizice recreative sau de intensitate mare (viguroase), comparativ cu subiecţii cu CA normală. Nu s-au evidenţiat corelaţii între variabilele activităţii fizice şi circumferinţa abdominală la băieţi. O corelaţie semnificativă slabă şi directă, a fost găsită la fete, între circumferinţa abdominală şi consumul energetic pentru activitatea fizică globală şi respectiv timpul alocat activităţii fizice moderate. Nici la fete nu s-au evidenţiat corelaţii ale CA cu activitatea fizică recreativă sau viguroasă. Concluzii: Rezultatele noastre descriu două probleme de sănătate publică. Prima este legată de nivelul insuficient de activitate fizică la studenţii medicinişti, în special în rândul fetelor şi în special pentru activităţi recreative şi de intensitate mare. A doua problemă este reprezentată de pasivitatea subiecţilor cu CA mare, care nu par a fi implicaţi în programe de activitate fizică pentru corecţia greutăţii corporale. Aceste probleme pot fi mai accentuate în populaţia generală a adulţilor tineri, deoarece subiecţii noştri au un nivel mai ridicat de informare privind stilul de viaţă sănătos, fiind studenţi medicinişti. [ABSTRACT FROM AUTHOR]