부산대학교 도서관

Boala cronică de rinichi (BCR) afectează peste 10% din populaţia globală şi este mai răspândită la vârstnici, femei, pacienţi cu diabet sau hipertensiune arterială şi anumite minorităţi rasiale. BRC este o cauză principală de mortalitate, în special în stadiul G5 al BRC şi în stadiul terminal al bolii renale. Hipertrofia ventriculară stângă este frecventă la pacienţii cu BRC, prezicând mortalitatea chiar şi în stadiile incipiente. Pacienţii cu BRC se confruntă cu un risc mai mare de sângerare, cu un risc de 3,5 ori mai mare la pacienţii cu hemodializă. Fibrilaţia atrială (FA) şi sindromul coronarian acut sunt mai frecvente la pacienţii cu eGFR <60 ml/min, iar riscul de embolism pulmonar creşte cu 25-30% indiferent de stadiul BRC. Tratamentul antitrombotic este crucial pentru pacienţii cu BRC cu comorbidităţi cardiovasculare. În stadiile incipiente (G1-G3), pot fi utilizaţi atât warfarina, cât şi anticoagulantele orale (NOAC) non-antagoniste ale vitaminei K, fiind preferate NOAC datorită profilului lor de siguranţă. În stadiile avansate (G4-G5) şi ESRD (G5D), warfarina este utilizată în mod obişnuit, cu opţiunea folosirii dozelor reduse de NOAC. NOAC necesită o monitorizare atentă a funcţiei renale, iar hemodializa poate elimina o parte semnificativă a dabigatranului plasmatic. Monitorizarea funcţiei renale este vitală pentru pacienţii cu BRC care primesc NOAC. Unele studii sugerează că NOAC pot avea un risc mai mic de evenimente cardiovasculare în comparaţie cu warfarina, dar există date contradictorii cu privire la riscul de sângerare. Deciziile individualizate de tratament ar trebui să ia în considerare funcţia renală a pacientului. [ABSTRACT FROM AUTHOR]