부산대학교 도서관

Studiul de faţă evaluează atitudinile părinţilor faţă de incluziunea educaţională a copiilor cu şi fără dizabilităţi, într-un punct important din viaţa acestora - trecerea de la grădiniţă la şcoală (sau an pregătitor) - şi atitudinea profesorilor şi supraveghetorilor faţă de copiii cu cancer şi boli cronice. Am utilizat o metodă cantitativă bazată pe chestionar. 241 de părinţi ai copiilor cu şi fără dizabilităţi şi 222 de părinţi ai copiilor cu cancer au participat la studiu. Am identificat diferenţe ce ţin de gen în evaluarea nivelului de acceptare. Mamele copiilor cu dizabilităţi s-au poziţionat mai mult în favoarea incluziunii sociale şi educaţionale şi au arătat că au înţeles în profunzime şi mai pe larg problemele de terminologie şi legislaţie specifică. Taţii copiilor fără dizabilităţi au afişat o atitudine generală de acceptare faţă de copiii cu dizabilităţi, dar şi de respingere şi indiferenţă. Aceştia sunt cei care nu sunt de acord cu integrarea copiilor cu dizabilităţi în şcoală şi care nu cred că discriminarea ar putea fi eliminată din societatea românească. Părinţii copiilor cu cancer sau alte boli cronice au ales acceptarea drept atitudine dominantă, pe care o aşteaptă din partea profesorilor şi colegilor copiilor bolnavi. Sperăm ca acest studiu să inspire şi să încurajeze schimbări în atitudinea parentală, cât şi în cea a profesorilor şi supraveghetorilor şcolari. Punctul de plecare pentru acest gen de schimbare ar trebui să fie reprezentat de o mai bună informare şi un contact mai apropiat, prin voluntariat, cu copiii cu dizabilităţi, cancer şi boli cronice, astfel încât să poată fi apreciate şi realizările acestora, nu doar punctele slabe. [ABSTRACT FROM AUTHOR]